Ce mâncați la un restaurant italian în afară de pizza și paste

Un meniu italian are mult mai mult de oferit decât pizza și paste, chiar dacă acestea rămân cele mai cunoscute. Dacă știți cum e structurată o masă italiană clasică, puteți comanda altfel data viitoare și descoperiți feluri care rareori ajung pe fotografiile din reclame.

Începeți cu antipasti

Antipasti înseamnă literalmente „înainte de masă” și e gândit ca o introducere ușoară, nu ca o porție mică dintr-un fel principal. Căutați pe meniu o platou de mezeluri (prosciutto, salame, bresaola), brânzeturi locale, legume la grătar în ulei de măsline sau bruschette cu roșii și busuioc. Dacă sunteți mai mulți la masă, o platou de antipasti împărțit între toți deschide bine mesa și lasă loc pentru ce urmează.

Un fel des întâlnit și mai puțin cunoscut este caprese, cu mozzarella proaspătă, roșii și busuioc, servit simplu, fără alte adaosuri. Dacă vedeți burrata pe meniu, e o variantă mai cremoasă de mozzarella, bună de întins pe pâine caldă.

Risotto, nu doar paste

Risotto este felul principal la care se renunță cel mai des, din cauza numelui mai puțin familiar, deși e la fel de reprezentativ pentru bucătăria italiană ca pastele. Orezul se gătește încet, cu bulion adăugat treptat, și iese cremos fără a folosi smântână. Variantele clasice includ risotto cu ciuperci, cu șofran (risotto alla milanese) sau cu fructe de mare. E un fel mai bogat decât pastele cu sos simplu și merge bine ca fel principal de sine stătător.

Dacă vreți ceva și mai puțin obișnuit, întrebați de gnocchi, bucățele mici din cartofi și făină, servite cu sos de roșii, cu unt și salvie sau cu gorgonzola. Textura e diferită de paste, mai pufoasă, și multor oameni le place tocmai pentru asta.

Carne și pește, feluri secondo

După primul fel (paste, risotto sau gnocchi), bucătăria italiană are un al doilea fel, numit secondo, centrat pe carne sau pește, fără garnitură de carbohidrați alături. Printre cele mai întâlnite: saltimbocca alla romana (file de vițel cu șuncă și salvie), ossobuco (jaret de vițel gătit încet) sau pește la grătar, în funcție de zonă. Dacă restaurantul are specific de coastă, întrebați de pesce del giorno, peștele zilei, de obicei cea mai proaspătă opțiune de pe meniu.

Alături de secondo se comandă separat un contorno, adică o garnitură de legume: spanac călit cu usturoi, fasole verde sau cartofi la cuptor. Nu vine inclus automat cu felul principal, așa cum sunteți obișnuiți la alte bucătării, așa că merită întrebat dacă vreți ceva alături.

Supe și feluri ușoare, pentru zile mai calde sau mai reci

Zuppa este categoria de supe, adesea trecută cu vederea pe meniurile italiene din România. Minestrone, cu legume de sezon, fasole și paste scurte, e o variantă ușoară de primo, bună pentru o masă mai simplă. Ribollita, o supă toscană groasă din pâine, fasole și varză neagră, apare mai rar, dar merită întrebată dacă restaurantul are specific toscan. Pentru zilele calde, unele restaurante au și panzanella, o salată de pâine uscată, roșii și castraveți, stropită cu ulei de măsline, o variantă mai consistentă decât o salată obișnuită.

Pâinea servită la început, de obicei cu ulei de măsline, nu e un fel propriu-zis, dar merită știut că în multe locuri din Italia nu se cere unt alături. E un detaliu mic, dar vă ajută să nu fiți surprins dacă chelnerul nu aduce unt la masă.

Cum comandați pe feluri, ca la o masă italiană completă

O masă italiană tradițională are o anumită ordine: antipasto, primo (paste, risotto sau supă), secondo cu contorno, apoi dolce, adică desert. Nu trebuie să comandați toate felurile de fiecare dată, mai ales dacă sunteți doar doi la masă. O variantă rezonabilă pentru o cină obișnuită este un antipasto împărțit, un primo fiecare și, opțional, un desert la final.

Dacă vreți o masă mai ușoară, puteți alege doar un primo generos, fără celelalte feluri. Majoritatea restaurantelor italiene sunt obișnuite cu astfel de comenzi și nu e nimic neobișnuit în asta.

Deserturi dincolo de tiramisu

Tiramisu e desertul italian cel mai cunoscut, dar nu singurul. Panna cotta, o cremă fină pe bază de smântână, vine adesea cu sos de fructe de pădure sau caramel. Cannoli, tuburi crocante umplute cu cremă de ricotta, sunt des întâlnite la restaurantele cu influențe siciliene. Dacă meniul are affogato, e vorba de o cafea espresso turnată peste o bilă de înghețată de vanilie, un desert simplu și rapid.

Aperitivo și digestivo, băuturile dintre feluri

Multe restaurante italiene au o băutură de aperitiv, servită înainte de masă, pentru a deschide pofta de mâncare, de obicei ceva ușor amărui, cu puțin alcool. Dacă vreți să intrați în ritmul unei mese italiene complete, întrebați de opțiunile de aperitivo de pe meniu înainte de antipasti. La final, după desert, unele locuri oferă un digestivo, o băutură tare, servită în porție mică, menită să încheie masa. Nu sunt obligatorii, dar explică de ce o masă italiană completă durează mai mult decât o cină obișnuită și de ce nu trebuie grăbită.

Ce întrebați dacă aveți alergii sau intoleranțe

Multe feluri italiene conțin gluten (paste, pâine, gnocchi), lactate (brânzeturi, smântână în unele sosuri) sau fructe de mare. Dacă aveți o alergie sau o intoleranță, cel mai sigur e să întrebați direct chelnerul ce conține exact felul ales și dacă bucătăria poate adapta rețeta, în loc să presupuneți pe baza numelui de pe meniu. Multe restaurante au variante fără gluten pentru paste sau pizza, dar nu toate, așa că întrebarea din timp evită neplăcerile.

Data viitoare când mergeți la un restaurant italian, încercați să treceți peste prima pagină a meniului, cea cu pizza și paste, și uitați-vă la secțiunile de antipasti, risotto și secondo. Pentru idei despre unde să mergeți, consultați lista bucătăriilor sau topul orașelor de pe site.